Voi face prima mea postare despre un lucru foarte simplu... Gandul in sine, cum il percepem si cum ne afecteaza viata.
Se pare ca lumea e cam in urma cu subiectul respectiv.... Toti ne bazam pe ce? Principii? Moralitate? Psihologie? Sentimente? "Inima"? Suflet? mhm.... Si daca cineva va spune ca exista o varianta mai buna.
Exista o legatura exagerat de puternica intre fiecare cuvant/gand si ceea ce simtim... Ne definim fiecare experienta printr-un anume cuvant, ca e vorba de iubire, frica, fericire, suparare....
Cand ne lovim de o "problema"? Ce facem? Analizam problema? Comparam sentimentele vs ratiune? Greu de ales, bla bla bla....
Te duci la psiholog iti da sfaturi cum sa x y z, dar tot nu intelegi de ce simti ce simti, si cum se intampla procesul asta....
Atunci sa va prezint varianta reala, definita clar, dovedita, fara "teorii si opinii".
Creierul nostru, nu suntem "noi", este un mecanism, este un sistem care memoreaza in subconstient tot ceea ce ai vazut/auzit/experimentat vreodata, tot ceea ce ai simtit...toata existenta ta. Pana asta in sine te defineste si te impinge la anumite alegeri.
Spui ca iti place x, ca nu iti place y, 50% este asa pentru ca este scris in subconstient bazat pe experiente, 50% este asa pentru ca iti spui asta, exact in momentul in care ai pornit gandul, ti-ai rescris din nou personalitatea.
"Nu sunt fericit/a fara x!" mhm, din nou, singurul motiv real pentru care nu esti fericit/a este ca iti spui asta si devine realitatea ta.
Ok....ce facem cu "poftele", dorintele? Ca pana la urma le simtim si fara a ne sugera....Este acelasi sistem de feedback de la subconstient la constient. Este de ajuns sa faci un lucru timp de 2 saptamani ca sa iti intre in subconstient, sa formeze legaturi neuronale puternice, care de fiecare data cand vezi lucrul respectiv iti elibereaza anumite chimicale care te face sa "vrei".
Majoritatea dintre voi nu sunteti voi cei in control. Sunteti rezultate ale societatii, a ceea ce vedeti, a ceea ce repetati in mod des.... E pur si simplu un mecanism in care ati cazut si e foarte greu sa iesiti.
Este greu din cauza ca, odata ce legaturile neuronale spre un anume subiect sunt puternic formate, e complicat si greu pentru o minte slaba sa poata pune stapanire, in special ca oricum nici nu vede asta ca o problema.
Pentru multi, a vedea realitatea asa cum este, ar fi devastator. Mecanismul asta in sine al soctietatii de care toata lumea se plange, e bun, e ok, pentru ca marea majoritate de oameni nu ar face fata la un alt stil de viata.
Evident ceea ce am scris acum nu este un subiect de inteles de cei care sunt fericiti ca au dat 20 de shot-uri in club si nici pentru cei care deabia asteapta sa porneasca televizorul.
Sa va prezint realitatea, dovedita de stiinta ( fizica cuantica).
Nu exista nimic in sine sa defineasca pe nimeni. Fiecare dintre voi zilnic, va scrieti si rescrieti realitatea. Prin fiecare gand pe care il porniti si il acceptati ( inclusiv nu pot xyz).
Sentimemte? Orice sentiment ( substanta chimica eliberata de creier), este conceput sa aiba o viata de 10-12 minute. Orice prelungire al acestui sentiment este creat de noi, de mintea noastra. E ca si cum prin gandire, tot hranim acel sentiment si el renaste si tot asa.
Noi in sine suntem arhitecti ai realitatii noastre. Crezi ca poti, crezi ca nu poti, ai dreptate in ambele cazuri. E ceva greu? E doar opinia ta despre asta, schimba-ti opinia. Spune-ti ca este usor. Vrei sa realizezi ceva/ lupti pt ceva, e prea departe de realitate? Intai analizeaza ce sanse ai sa atingi acel ceva, dupa iti pui 20-30 de pasi marunti pana sa ajungi acolo.
Sunt foarte multi oameni care au avut realizari imense, care au depasit situatii incredibile. Tot ceea ce a fost necesar a fost sa creada in ei. Daca nu are sens cum functioneaza "increderea" asta... motivul e similar. A avea incredere in tine in primul rand inseamna sa iti scoti orice forma de negativitate din minte. Instinctiv vei gandi similar, dar primul pas spre o gandire buna este sa schimbi cuvintele pe care le spui.... Schimba "nu pot" cu "voi incerca pana reusesc", indiferent cat de improbabil ti se pare la momentul respectiv.
In final....daca noi suntem responsabili de ceea ce simtim si ceea ce suntem.... de ce alegem doar atat? De ce ne torturam singuri? De ce nu suntem in control?
Pentru ca tot timpul facem acelasi lucru, tot timpul alegem situatii similare, persoane similare.....
Primul pas sa poti spune ca esti tu cel care alege ceea ce face este sa faci ceea ce nu ai mai facut.
Al 2-lea pas, este sa te bucuri de viata dar sa nu uiti ca tu controlezi asta, nu ea pe tine.
